DATE GENERALE
Comuna Finiş este aşezată în partea de sud-vest a judeţului Bihor, în zona de contact a depresiunii Beiuşului cu Munţii Codrului, pe malul stâng al Crişului Negru, la o altitudine medie de 553 m.
Suprafaţa totală a comunei este de 10.470 ha, din care: 3.850 ha suprafaţă agricolă, cu 1.493 ha teren arabil, şi 6.620 ha suprafaţă neagricolă din care 6.335 ha de păduri.
Comuna este alcătuită din patru sate şi un cătun : Finiş care este şi reşedinţă de comună, Fiziş, Ioaniş, Şuncuiş şi Brusturi.
SCURT ISTORIC
Prima atestare documentară a localităţii Finiş datează din anul 1291, când apare cu denumirea de Feneş. În acea perioadă localitatea şi cetatea erau proprietatea Episcopului de Oradea.
Forma toponimului Finiş, provine din cuvântul latin finis, care înseamnă – sfârşit, graniţa, capăt.
În timpurile cele mai îndepărtate pe teritoriul satului Finiş, locuiau dacii liberi, populaţia autohtonă dacă din zona Bihorului nefiind cuprinsă în Imperiul Roman. Între secolele VII şi XI, pe acest teritoriu au existat comunităţi româneşti, care au dăinuit atât în timpul migraţiilor popoarelor migratoare cât şi după trecerea lor. Aceste comunităţi s-au caracterizat printr-o viaţă economică şi social-culturală foarte puternică, constituind voievodatul lui Menumorut, puternic bastion al luptei românilor pentru independenţă.
În secolul XII, Bihorul precum şi localităţile sale componente au fost transformate în comitate, de către regatul feudal maghiar.
Istoricul localităţii Finiş este strâns legat de cetatea cu acelaşi nume, care este aşezată la hotarul satului Finiş, pe vârful unui pisc.
În 1661 cetatea cade sub ocupaţie turcească, care va dura 30 de ani. În timpul ascensiunii imperiului Habsburgic, turcii sunt alungaţi din cetate de contele Cerbeli, însă înainte de a pleca, aceştia o distrug. După războiul curuţilor din 1781, austriecii ordonă dărâmarea cetăţii, deoarece aici au fost constituite baze de operaţii ale curuţilor.
La începutul secolului XIX, finişenii se ocupau cu agricultura, comerţul, pădurăritul, iar unii dintre ei lucrau la Moara de hârtie, construită în anul 1789, singura din Bihor (comitat la vremea aceea), care producea patru sorturi de hârtie.
Înfrângerea Austro-Ungariei, în primul râzboi mondial, a deschis calea spre independenţa naţională. După constituirea Consiliului Naţional Român, de la Oradea din 1918, se formează şi Consiliul Naţional din Beiuş, condus de Dr. Ioan Ciordaş, la care a participat şi populaţia românească din Finiş.
După cel de-al doilea război mondial, comuna s-a dezvoltat mult, schimbându-şi radical înfăţişarea. În prezent, casele vechi din bârne, lipite cu lut şi acoperite cu paie, sunt doar o amintire, ele fiind înlocuite în decursul anilor cu arătoasele case cu etaj din cărămidă sau bolţari, cu porţi acoperite.
CLIMA
Teritoriul comunei are o poziţie climatică de adăpost, fapt care rezultă din toate datele elementare climatice. Temperatura medie anuală trece de 10 grade C (10,5 grade)
Munţii Codrului sunt acoperiţi des cu nori rezultând cantităţi mari de precipitaţii 750-800 mm pe an.
HIDROGRAFIA
Satul Finiş este străbătut de pârâul Finişul Mare, afluent al Crişului Negru, care izvorăşte din Munţii Codrului de sub Vârful Bălăteasa, la o înălţime de 926 m. Acest râu are o lungime de 23 km şi curge spre nord până intră în defileul Finişul Mare creat în Culmea Cetăţeaua, luând direcţia vest-est. Pârâul Finişul Mare are trei izvoare – Bălăteasa, Izbuc şi Brusturi.
Mai sunt de amintit micile depresiuni-polii: Tinoasa şi Bratcoaia, care în timpul ploilor torentiale formeaza mici lacuri ( acestea dispar imediat în anotimpurile secetoase).
Apele suprafreatice apar mai ales primăvara şi toamna, dar în zonele montane ele apar în tot timpul anului.
VEGETAŢIA
În Munţii Codrului, care au altitudini absolute mici, întâlnim o bogată vegetaţie a etajului forestier, precum: fagul, gorunul, carpenul, frasinul, stejarul şi cerul.
Etajul coniferelor este mai slab reprezentat în munţii Codrului dar se găsesc specii de: brad, molid, paltin de munte şi merişor.
FAUNA
Pe teritoriul comunei elementele faunistice sunt caracteristice zonei central europene. În păduri întâlnim îndeosebi: cerbul, ursul, veveriţa, lupul, mistreţul, căprioara, iepurele şi vulpea.
POPULAŢIA
În anul 2002, populaţia comunei Finiş, număra 3.693 de locuitori, dintre care: 1.952 români, 1.379 maghiari, 355 rromi, 4 germani şi 3 englezi.
CULTURA
Comuna este dotată cu o bibliotecă, situată în satul Finiş, care deţine 15.000 de volume de cărţi.
În fiecare sat al comunei există un cămin cultural, unde se desfăşoară activităţi cultural-artistice; tinerii din comună organizează baluri tradiţionale – balul strugurilor, balul recruţilor – sau baluri de sărbătorile religioase de peste an, de la care nu lipseşte nici muzica specifică zonei Bihorului.